
Dacă ești părinte, să faci mobilier pentru copii e aproape imposibil. E foarte ușor să devii paranoic și să începi să faci scenarii negative cu sutele de situații cataclismice care ți se pot întâmpla doar ție, că na, așa ești tu, cea mai ghinionistă. Când am început acest proiect, ne-am făcut promisiunea că nu va pleca nicio măsuță din hală până nu vom fi suficient de încrezători că acest produs este bun pentru copilul nostru în primul rând. Și totuși, Cezar s-a dovedit a fi cel mai bun inginer de testare în cazul nostru și într-o lună a reușit să ne demonteze toate teoriile și să ne aducă la suprafață cu totul alte probleme decât cele pe care ni le-am imaginat noi.
1. Picioarele metalice au distrus parchetul
Am pornit de la un model cu picioare metalice și de la ideea că o astfel de măsuță va fi suficient de grea încât un copil să nu o poată răsturna sau trage prin casă. Ne-am înșelat amarnic. Se pare că un copil energic are imaginația necesară să tragă o măsuță care i-a produs soțului meu o întindere doar aducând-o din mașină. Actualele picioare din lemn cu capetele rotunjite sunt suficient de robuste ca să nu lase măsuța să se răstoarne și suficient de ușoare ca să nu provoace zgârieturi. Cezar – Mami/Tati: 1-0.
2. Șezutul scăunelului era prea mic
“Abia aștept să montăm mâine măsuța. Sunt convins că o să-l încânte printul de pe ea”, zice soțul meu într-o seară, într-un exces de naivitate. Primul lucru pe care l-a făcut Cezar a fost, ați ghicit, să se urce în picioare pe scaun. Evident că la coborâre s-a răsturnat. Atunci am fost cel mai aproape de a opri proiectul. Totuși, a doua zi ne-am scuturat de praf și de gândurile rele și am mărit șezutul și poziția picioarelor până am obținut o stabilitate perfectă. Rezultatul: acum singura grijă pe care o avem când se urcă pe scaun este cum să-i mai explicăm de data asta că masa se folosește în alte scopuri decât cele de alpinism. Cezar – Mami/Tati: 2-0.
3. Alergatul și colțurile rotunjite ale măsuței
Uneori, ai impresia că Universul te urăște. Ai rezolvat problema cu scăunelul și nu mai stai cu sufletul la gură de fiecare dată când se apropie la mai puțin de 5 m de el. Ai pus picioarele potrivite la măsuță și nu îți plânge sufletul de fiecare dată cănd o trage doi metri de la perete, doar ca să își ia o minge de baschet în miniatură, cu care teoretic nu are voie în casă. Ai reușit să îl convingi în sfârșit să stea să coloreze 5 minute în fiecare dimineața, cât să apuci să bei jumătate de cafea clocotită. Stai relaxat și te uiți pe telefon pe ascuns când realizezi că o măsuță cu colțuri la 90° nu o idee prea bună când se fac sprinturile de alergare de dimineață. Din fericire, am scăpat fără traume la subiectul ăsta, dar colțurile rotunjite ne-au adus, pe lângă un plus de siguranță, și un aspect mult mai plăcut al măsuțelor. Cezar – Mami/Tati: 3-0.
4. Urechile de iepuraș, durerile de dinți și lacul ecologic pe bază de apă
Hai că pe asta nu ați anticipat-o. Nici noi 🙂 Se pare că urechile de iepuraș sunt la înălțimea perfectă atunci când te dor dinții. Noi nu am încercat, dar zecile de urme de rozătoare stau mărturie la teoria asta. Trecem peste faptul că într-un an și jumătate au crescut doar 5 amărâți de dinți, trecem peste tonele de băluțe scurse pe haine și scăunel și hai s-o rezolvăm și pe asta. În cazul de față, răspunsul a fost lacul pe bază de apă ecologic. Chiar dacă este cu 10-15% mai puțin rezistent decât cele clasice, faptul că nu este toxic ne-a oferit siguranța că și acest scenariu este acoperit. Cine știe, dacă sunteți norocoși, poate o să scăpați repede de faza asta. La noi cred că o sa mai dureze 2 ani. Cezar – Mami/Tati: 4-0.
Scorul vorbește de la sine. Multe nu mai sunt de spus, doar că de când am lansat am avut un singur retur, și acela din cauze externe. Mulțumim, Cezar 🙂 Mami și Tati!
